"La prietenul meu, Ceausescu"

Sunt un mare amator de povesti, istorii, legende. Intotdeauna mi-au placut, asa ca m-am hotarat ca din cand in cand sa public aici pe cele care m-au impresionat. Am inceput cu cea a Zarazei. Povestea pe care o scriu acum s-a petrecut, sursele care m-au informat fiind unele de incredere, pe care insa nu le voi divulga.
"Prin anii 1970-1971 eram student la Institutul de Mine din Petrosani in anul I. Eram tanar, tocmai terminasem liceul la seral si lucram in mina de vreo 3 ani de zile. Repartitia pe grupe mi-a oferit sansa de a avea un coleg de culoare. Curiozitatea si mai ales un soi de dorinta de schimb cultural care la acea vreme ne era strict interzis m-a determinat sa caut sa leg o relatie de prietenie cu el. Intalnindu-ne in fiecare zi la facultate, schimbam saluturi din cap, pana intr-o zi cand mi-a spus intr-o romana cu accent francez "- Salut F.! Ce faci mai?". Imi era rusine, datorita sistemului, prostiei, complexelor la scoala pe el nu il strigau niciodata pe nume. De fapt numele il stiam de pe lista afisata pe perete a grupei, dar nu-i stiam prenumele. In plus nu ii daduse nimeni niciodata cuvantul sau sa-l intrebe cineva ceva. Unora le era teama, altora nu prea le oferea un sentiment de confort prezenta lui "-Am o maimuta in grupa!"auzisem in primele zile de facultate. Totusi i-am raspuns "- Salut, bine fac. Am venit la scoala. N-am stiut ca vb romaneste!?". "Vorbesc cat am putut invata in 6 luni de zile. Limba romana e destul de grea, chiar daca se apropie de franceza."
Am facut cunostiinta. Il chema Marien nGouabi. Pe langa senzatia de luxatie a limbii, numele nu imi spunea mare lucru, dar l-am notat pe o carte de poezii a lui Eminescu, din seria eminesciana. Din aceea zi am inceput sa petrecem din ce in ce mai mult timp impreuna. Intr-o seara l-am invitat la caminul de nefamilisti unde locuiam si impreuna cu alti prieteni de-ai mei am inceput sa bem tuica. S-a simtit bine, limba i s-a dezmortit si am povestit pana in zori cand am plecat la munca, lucru ce i-a starnit interesul afland astfel ca lucrez in mina. Am aflat ca e din Congo-Brazzaville si ca a venit la facultate dupa ce terminase o facultate in Franta la Paris. Dupa aproximativ o saptamana m-a rugat sa-l ajut sa intre in mina unde lucrez eu. Am rezolvat, iar la iesire a fost extrem de incantat spundu-ne tuturor: "Acum sunteti toti ca mine, nu ne mai deosebeste culoarea."
Ne-am imprietenit bine, el a mers inainte de Anul Nou in Congo, iar cand s-a intors m-a intrebat daca vreau un lant de aur. A fost inceputul unei periode in care banii pe care ii castigam la mina isi gaseau in sfarsit o trebuinta serioasa. El putea intra in tara cu bijuterii cate putea purta pe el. Nu il intreba nimeni nimic. Am aflat apoi si de ce.
In sesiunea urmatoare aveam un examen extrem de greu la matematica. Nu era atat de greu examenul, cat il facea atitudinea si dorinta de afirmare a unui tanar profesor, infumurat care inca mai preda la Institut si astazi, probabil fiind printre cei mai batrani dintre cei care predau acolo. Sigur e singurul ramas de pe vremea cand am facut eu facultatea. Eu ma descurcam foarte bine la matematica, imi placea, iar pe Marien nu parea sa-l intereseze mai deloc matematica mai ales ca nu prea era bagat in seama. Asa ca ne facusem un obicei de a ne petrece cursul de matematica la restaurantul foarte in voga la vremea aceea "CINA". Numai ca manevra aceasta ne transformase in tintele tovarasului profesor.
Vine examenul, ma descurc si asteptam rezultatele.Pe atunci dupa examen ramaneam cu totii in sala, iar profesorul corecta si anunta nota, avand posibilitatea de a pune si unele intrebari sau chiar de a da spre rezolvare unele exercitii. Exigenta maxima, cei drept combinata cu corectitudine, reusind astfel sa iau si eu nota de trecere. Surpriza s-a produs cand a fost anuntata nota lui Marien. Cu sudori pe frunte si nervi abia stapaniti profesorul anunta nota lui: 10. Un murmur in sala, urmata de balbaiala profesorului care nu stia nici macar cum sa i se adreseze, nu mai vorbise cu el niciodata. Il invita mai mult gimnastic la tabla, unde ii scrie un exercitiu. Nu aveam habar de unde sa culeg tipul acestui exercitiu. Marien apuca creta multumindu-i tovarasului, si se apuca de rezolvat exercitiul. Dupa cateva minute, manjit cu creta pe pullover se intoarce si ii inmaneaza creta profesorului anunatandu-l ca terminat. Starea de nervozitate a tovarasului se transforma in perplexitate. Isi face curaj si il intreaba pe Marien: " De unde ai stiut sa rezolvi asa ceva, exercitiul acesta l-ai rezolvat cu ajutorul unei metode pe care o sa v-o predau abia semestrul viitor?" Marien i se adreseaza cu calm in aceasi romana cu accent care il facea sa para nesigur si cand cerea un pahar cu apa:" Unde ai terminat Facultatea de Matematica?" Tovarasul: " La Universitatea Bucuresti!" Marien: "Eu am terminat-o la Paris, banuiam eu ca nu am fost colegi, altfel m-ai fi fi cunoscut!" Nu a fost nevoie sa mai vina la matematica niciodata. Doar venea dadea examenul si pleca inainte sa astepte corectare lucrarii. Negresit avea 10.
Din discutiile de dupa examen, am aflat ca facuse Facultatea de Matematica in Franta deoarece era pasionat de matematica, tot atunci am aflat ca era fiul presedintelui Republicii Congo Brazzaville, mai tarziu am aflat ca tatal lui era un dictator in toata regula. Tot el mi-a marturisit ca tatal lui era de fapt motivul pentru care ajunsese in Romania la Petrosani. Tatal sau dorea ca fiul sa-i urmeze la sefia statului, un stat in care principala bogatie este petrolul si minele de diamant si carbune. Dupa terminarea facultatii a plecat in Congo si nu am mai auzit de el niciodata Doar in 1977 Ceausescu intr-un discurs interminabil anunta in momentul in care ajunge la capitolul politica externa, ca presedintele Republicii Congo a murit. Dupa revolutie am aflat ca fusese asasinat in 1977.
La momentul ala, ramasesem impresionat cat de simplu il descrisese Mariene pe Ceausescu, asa cum ii spusese tatal sau: " Te trimit in Romania, acum ca ti-ai satisfacut pasiunea cu matematica, acolo o sa inveti despre mine si cand o sa fie momentul vei conduce tara. Te trimit la prietenul meu, Ceausescu!"