Cu bocceluta in spinare!

Cateodata decat sa deschid gura mai bine m-as da cu capu' de beton ca strutu'. Nu mai demult de alaltaieri intrebat de un prieten foarte bun, dar cu care conform ritmului meu,nu apuc sa vorbesc prea des, cum imi merge. I-am raspuns ca imi merge mai bine decat am sperat, si o ziceam din suflet. Si a trebuit sa o stric eu: " Ma imi merge atat de bine incat nu-mi vine sa cred, astept parca in orice moment sa se intample ceva rau, dar rau din seama afara care sa ma oblige din nou sa ma zbat din tot sufletul!" Pentru ca da, prieteni dragi(aia doi care imi citesc insemnarile si carora le multumesc), m-am cam ramolit. Am inceput sa am ocupatii de om plictisit si imi placea. Acum s-a schimbat iara totul pentru ca in urma cu juma' de ora am fost anuntat ca datorita crizei financiare proiectul in cadrul caruia lucram eu se desfiinteaza, iar eu dupa ziua de maine o sa fiu SOMER! Imi pare rau deoarece lucrez, ce ciudat(daca il scriam maine seara as fi scris "LUCRAM") intr-o companie unde mi-am dorit sa ajung, am visat la ea si am trait motaiala aia de inceput de vis. E un lucru care il regret acum. O sa regret programul si accesul la inovatiile tehnicii care ma pasioneaza. Sper doar ca aceste regrete sa nu se prelungeasca prea mult si sa se transforme in alte regrete mai lumesti, mai simtitoare pentru muritorul de rand in speta eu. Stiti voi care, alea pentru care nu suntem cu totii emisari si voluntari. Se va rezolva situatia, dar acum sunt un butoi de nervi, amestecat cu pareri de rau si amintiri despre realizari. Cat de penibil sunt, daca cititi si postul in care ma bucura ca sunt cel mai bun?? Dar sunt... Eram.. Macar atata satisfactie...