sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Aspecte din viata pe care mi-o doresc!

Acum ca am timp, ma pot ocupa si gandi la lucrurile importante pentru sufletul si mintea mea, care au fost destul de ocupate si puse la incercare in dorinta de a primi undeva, vreodata o statuie pentru rezultate deosebite. Si cum ocupatiile casnice ocupa tot mai mult timp in programul meu zilnic, relaxarea mi-o gasesc in vizitele si iesirile cu prietenii nostri cei mai buni Ramo, Nini si minunea lor de fetita de numai 2 luni Andra- Gabriela. Imi e draga pitica cum nu am crezut vreodata, iar asta il privesc ca un semn al maturizarii mele. Inainte, imi doream din tot sufletul sa am un baiat pentru ca imi era teama sa ma gandesc la eventualitatea nasterii unei fete, si mai mult ma gandeam la momentul cand aceasta va fi prima oara scoasa in oras de un baiat. De cand s-a nascut micuta Andra nu m-am mai gandit niciodata la asta si am realizat ca indiferent daca va fi fetita sau baiat, un copil iti schimba viata in bine. Dar pe langa faptul ca am petrecut o zi intreaga pe site-ul Toys'r Us pentru a ma pune in tema cu lumea jucariilor, ma gandesc mult la implicarea, din postura de apropiat al familiei, in viata Andrei. Si mi-a venit in cap o idee care o aveam mai demult, dar care asa cum am afirmat mai devreme as fi vrut sa o evit. Acum insa am ocazia sa o pun in practica. Ar trebui doar sa obtin acceptul lui Nini. Cam asa se va desfasura inceputul primei intalniri a Andrei- Gabriela.

miercuri, 28 ianuarie 2009

Cu bocceluta in spinare!

Cateodata decat sa deschid gura mai bine m-as da cu capu' de beton ca strutu'. Nu mai demult de alaltaieri intrebat de un prieten foarte bun, dar cu care conform ritmului meu,nu apuc sa vorbesc prea des, cum imi merge. I-am raspuns ca imi merge mai bine decat am sperat, si o ziceam din suflet. Si a trebuit sa o stric eu: " Ma imi merge atat de bine incat nu-mi vine sa cred, astept parca in orice moment sa se intample ceva rau, dar rau din seama afara care sa ma oblige din nou sa ma zbat din tot sufletul!" Pentru ca da, prieteni dragi(aia doi care imi citesc insemnarile si carora le multumesc), m-am cam ramolit. Am inceput sa am ocupatii de om plictisit si imi placea. Acum s-a schimbat iara totul pentru ca in urma cu juma' de ora am fost anuntat ca datorita crizei financiare proiectul in cadrul caruia lucram eu se desfiinteaza, iar eu dupa ziua de maine o sa fiu SOMER! Imi pare rau deoarece lucrez, ce ciudat(daca il scriam maine seara as fi scris "LUCRAM") intr-o companie unde mi-am dorit sa ajung, am visat la ea si am trait motaiala aia de inceput de vis. E un lucru care il regret acum. O sa regret programul si accesul la inovatiile tehnicii care ma pasioneaza. Sper doar ca aceste regrete sa nu se prelungeasca prea mult si sa se transforme in alte regrete mai lumesti, mai simtitoare pentru muritorul de rand in speta eu. Stiti voi care, alea pentru care nu suntem cu totii emisari si voluntari. Se va rezolva situatia, dar acum sunt un butoi de nervi, amestecat cu pareri de rau si amintiri despre realizari. Cat de penibil sunt, daca cititi si postul in care ma bucura ca sunt cel mai bun?? Dar sunt... Eram.. Macar atata satisfactie...

marți, 27 ianuarie 2009

Poftiti de votati!

Pornind de la faptul ca pentru a alege cel mai "BUN" Guvern continuam sa nu facem alegerea cea mai buna de vreo 20 de ani, sa vedem cum ne descurcam la a vota cel mai "prost" guvern.
Si pentru a ne mai descretii fruntile sau pentru a descrie traiectoria Romaniei prin oceanul Crizei Mondiale, savurati momentul acestui domn.

NICHT SCHLAPP MACHEN!!!

luni, 26 ianuarie 2009

"Popa si Doctorul S.R.L" sau " Militienii si tractarile Auto"

Sunt atat de nervos ca nu pot sa scriu. Nu fara sa injur. Imi aduc aminte doar privirea lui umeda de fost coleg emotionat de revedere care imi intinde prin geam, atent sa nu-si loveasca cashcheta, amenda: " In 48 de ore platiti jumate." "Pe vremuri tu in 48 de ore ziceai alfabetul!" ma gandesc eu. Dar am deja banii adaugati la aia 16 la suta lunar pe care mi luati sa va faceti firma, sa va uitati cum se suie unul pe mine pe trecerea de pietoni, sa amenintati. Va rog cititi articolul din Jurnalul si minunati-va. 'ti-ai dracu' sa fiti cu tupeu' vostru de cashcheta! Mentosanelor, vorba prietenului Nini.

vineri, 23 ianuarie 2009

" Cand eram mic eram precoce: aveam mintea ca si acum!"

"Cumpar functie Ministru Comunicatiilor si Societatii Informationale. Persoana cu vasta experienta profesionala si politica. Absolvent al Academiei de Stiinte Economice, actualmente liceean. Rog ofertantii sa ma contacteze pana la sfarsitul anului scolar 2008- 2009, pentru a ma putea lauda cu realizarile mele in cadrul Careului de la finele clasei a 11-a B. Ofer Pret bun."

Se observa?!!? Si mie imi curg mucii pe langa lingaii de Miscoiu si Schafir sa ma treaca un kkt de examen. Si asta face facultatea si dupa aia liceul. Sau inca o data liceul nush!!! E minunat.
P. S.: Curios, am intrebat in stanga in dreapta si am cautat. Se poate asa ceva? Sa faci Facultatea si apoi Liceul. Mi s-a raspuns ca pe vremea aceea, smechereste, se putea. Nu stiu daca si cazul domnului ministru e acelasi. Eu sper sa nu fie si sa fie o greseala. Dar ca dovada in caz ca se va gasi vreodata vreo explicatie va prezint un material ca dovada. In caz ca ne mai canta ala mult cu Republica lui Prezidentiala, cei care intelegem ce se intampla sa-i dam peste bot.
Soţii Emil şi Maria Bobu par a fi în ultima vreme cele mai apropiate persoane din anturajul "tova­răşilor" Nicolae si Elena.Strungar în fier, Emil Bobu a lucrat în tinereţe la Atelierele CFR Nicolina din Iaşi. În 1949 a fost trimis, un an, la "şcoala ju­ridică" din Iaşi. Simultan făcea aceeaşi şcoală – nou înfiinţată şi la Bucureşti pentru pregătirea ca­drelor "noii justiţii populare" –, viitoarea sa soţie. Admisă pe baza a patru clase primare. Cu asemenea pregătire, Emil Bobu a fost numit consilier juridic principal în Ministerul Justiţiei, apoi procuror la Parchetul Militar Bucureşti şi procuror la Procuratura Generală a RPR (1950-1952). Cu patru clase şi anul de "şcoală juridică", Maria Bobu s-a instalat judecător. Amândoi au terminat apoi în mare viteză cursuri fără frecvenţă la Facultatea de Drept (ea în doi ani, el în trei). În 1989, Emil Bobu era secretar al CC al PCR (din 1982). Soţia, ministru al Justiţiei (din 1987). Nu se mai putea zice de-acum că singuri soţii Ceau­şescu încălcaseră dispoziţiile partidului din anii ’60 de-a nu mai aproba soţi şi soţii în funcţii de vârf.
Sa nu va mirati daca nu este o greseala, desi repet eu sper sa fie.

joi, 22 ianuarie 2009

Scurt si la obiect

Satul de situatia politica, plictisit intr-atat incat incep sa fiu tipul plicitsit iritat si bucuros pentru rezultatele profesionale, o sa dau cateva "scurte" din cea mai recenta perioada a vietii mele (am vrut sa scriu ultima perioada, dar nu imi doresc desi sunt plictisit pana la epuizare):
1. Mi-am luat o camasa mai ieftina decat doua pate-uri. Detaliat: Valoare camasa 7 lei, Total Bon ;14.45. Numar produse 3. o camasa si doua cutii de pate. Vorba ortacului Costica , o cunostiinta din Lupeni, moldovean de altfel:" Mie shal' mai mult imi plashe paTiEUU!!!".
2. Zi de zi merg cu troleul la servici. Il urasc. Dar imi place sa cred ca ma inscriu in trend-ul ecologistilor. Adevarul e ca nu am o masina pe care sa o pot chinui cu constiinta impacata cu antitalentul meu de sofer. Dar pana la urma, ma misc mai repede cu culoarele lor unice si nesimtirea soferilor RATUC. Dar ce vreau sa spun e ca e ceva fantastic. De vis. Cate poti sa vezi, sa auzi, sa simti, sa mirosi in troleu nu ai putea descoperii intr-o viata de cercetari. Dar cel mai mult ma impresioneaza diliii. Mai mult numarul lor. Nu vorbesc de nebunii aia certareti pentru loc, care se imping din rasputeri sa ajunga undeva anume in autobuz desi e full, de zici ca vor sa obtina efectul mersului pe jos pana la destinatie. Nu, vorbesc de nebuni care urla, vorbesc singuri, canta. Le tin socoteala. am ajuns la 5 pana acum. pe unii i-am vazut de mai multe ori. De fiecare data stau mai aproape de ei. O sa ma si imprietenesc cu unu. Sa vad ce e in capul unui diliu.
3. Asta va fi foarte scurt ca nu imi place sa ma laud mai repede decat e cazul, dar sunt chiar bucuros. Pun suflet in ceea ce fac si imi place sa vad ca o si fac cu rost. Scurt asadar, pe plan profesional: " STAND UP FOR THE CHAMPIONS!"
P.S.: ...numa sa ma tina astia.
4. Am fost sa platesc examenele ce mi-au ramas si o rata de 30 de lei pentru cineva. Tipul de la ghiseu aproape ca ma implora sa-l injur. " Cat ar fi de plata?" intreb eu. El imi infinge un deget aproape in ochi, aratandu-mi un perete din spate cu lista cu restantieri. Ma uit. Is vreo 700 din toti anii aranjati pe sectii, eu nu mai stiu pe unde sa caut. "Dar in calculator nu va apare? Va rog, ca ma grabesc." "NU" imi raspunde rastit. " Ehhh, asta-i, ma gandesc,dar nu pot inca sa fac spume, e de dimineata si e si el lucrator cu clientii, colegi de breasla". ma pun pe citit pomelnicele de pe pereti. Gasesc ce-mi trebuie. Nu un cod, nu nimic. Nume si suma. Ma intorc la ghiseu. Ii spun numele si suma de plata. 30 de lei. imi intinde o foaie cu un numar de cont. " Sa mearga sa plateasca la Posta." Acum chiar ma ia la misto. Sunt singur la ghiseu, nu ma grabeste nimeni si el isi bate joc de mine. Incep timid. "Pai ii platesc eu aici. Acum!" "alte indicii mai vrei?" in mintea mea. " Pai daca n-are bani, sa mearga la Posta. Ca eu ii iau penalizari." Nervos am impulsul de ai impinge portofelul pe gat"Uite bah ca are bani?". Ma abtin. Imi vine in minte operatiunea "Rama pentru autobuz" a prietenului NINI. Asa ca intreb smechereste. " Cat??". " Nu stiu." ALO TATAIEE itzi bati joc de mine???? Tre' sa plec ca altfel o iau in barba la servici. Dar din nou, coleg de breasla, nu urlu. Ma gandesc la ce a zis Badea aseara:" Cateodata bunu' simt te cam incurca!" Pe mine ma intarzie. " Si totusi cum pot sa aflu?Cat e de plata cu tot cu penalizari? Stiti suntem ocupati, si nu prea mai putem ajunge sa platim la posta. Am venit la dumneavoastra ca am fost indrumat spre casierie. Si ii arat semnul de deasupra ghiseului" " Tre' sa ma uit in calculator. Acolo apare tot cat ii de plata dupa nume" Acum nu stiam ce sa zic, sa ma ambalez ca m-a pus sa caut ca cercetatorii mormantul lui Tutankhamon pe peretii facultatii dupa nume ca el nu stie, scrie pe perete sau sa-mi fie mila ca e speriat de calculator. ALOO TATAieee din nou, tot eu sunt, prinde mouse-ul, si vorba sefei mele " misca-te cu talent", ca doar nu trimitem rachete pe luna.totusi Se uita. Mai imi spune odata ca nu are de unde stii daca nu se uita in calculator. Eu asta il rugasem de la inceput. DAR... mai imi propune odata varianta cu Posta sa nu plateasca penalizari. In capul meu e un razboi civil, BAD vs EVIL, sa-i zic, sa nu-i zic, sa-l scot de cap sa-i motolesc urechile si sa-l trag de nas prin ghiseu. Il las. Si altii ma iarta pe mine. Sau nu? In fine. TATAEEE mai repede ca la cat imi spui de penalizari de cand ne cautam unii pe altii pe pereti si prin calculator s-au dublat sigur. mai repede. Verdict: "36. de lei. NOI" Cu 6 mai mult decat scrie pe perete. Cu 6 mai putin decat daca luam troleu pana la posta. Si cu vreo 100 de RON mai putin decat o zi de munca pe care sunt pe cale sa o ratez. Platesc. Nu inainte de a-mi baga bancnota de 5 lei la p..a. O gluma intre colegi!
Ca taranu la sfarsit pun MOTTO: " Vrei sa citesti?!? Taraste-te mah, daca vrei sa citesti, taraste-te." Minunat oricum sa platesti taxe.
5. Cadoul iubitei mele pentru blogul "nostru". Extrem de preocupata micutza de blog , lucru care ma incanta. multumesc Iubirik.


SI PENTRU UN EFECT DEOSEBIT, tot de la Iubirik:

marți, 20 ianuarie 2009

Am sa va bag legitimatia pe gat !!!

In cadrul manifestarilor mele de dispret indreptate catre cineva, dupa injuraturile extrem de colorate si strans legate de originile respectivilor, cea mai injositoare afirmatie pe care o pot adresa cuiva este ca ar fi un complexat. Totusi datorita ingradirilor ridicat de contextul social a determinat aparitia unui complex pe care mi-l asum. Complexul legitimatiei. Sunt extrem de violent in manifestari si limbaj cu NESIMTITI. Doar ca prin natura job-ului meu am invatat sa negociez in pierdere aceste situtatii. Din cauza unei legitimatii.
Urmatorul dialog l-am trait si am fost parte a lui:
" -Aici nu vine nimeni?!?'
" - Nu as putea sa va spun exact deoarece nu lucrez in aceasta unitate. Pentru a anunta lipsa unui lucrator in acest post, v-as recomanda sa mergeti la serviciul Relatii Clienti, iar cei de acolo vor anunta aceasta situatie si o sa puteti sa beneficiati de serviciile de care aveti nevoie?"
" - Sa ma duc eu mah?!? Sa ma duc eu?!?"
" - Imi cer scuze, dar eu cu siguranta nu as putea merge, pentru ca nu stiu exact ce doriti si care este nemultumirea dumneavoastra?"
" - Ba nesimtitule, pai de-aia va platesc eu pe voi sa ma duc eu?!?"
" - Cu cel mai mare regret pentru supararea dumneavoastra, v-as recomanda totusi sa folositi un ton politicos si totodata va informez ca in nici un fel nu ma platiti. Dumneavoastra platiti pentru niste servicii de care aveti, ati avut sau veti avea nevoie si pe care ati ales liber sa le achizitionati. Mai mult furnizorul acestor servicii nu are nici o legatura cu activitatea si modul in care imi castig eu banii. Recomandarea mea de a merge la serviciul Relatii Clienti venea in intimpinarea nevoilor dumneavoastra si pentru confortul si linistea dumneavoastra. Daca nu doriti sa mergeti la serviciul Relatii Clienti, mergeti acasa!"
"- Daca nu stii ce vorbesti de ce te bagi?"
"- Cu aceasi parere de rau, va reamintesc ca dumneavoastra m-ati intrebat, iar eu v-am dat raspunsul pe care m-am simtit avizat sa vi-l dau!"
Ultimile replici le-am facut cu legitimatia in buzunar. Era inceputul pentru ce as fi vrut sa-i spun si nu am facut-o. Am sa o fac acum. Asta dupa ce o sa va las sa va delectati cu o cerere redactat de un domn de teapa celui din dialogul de mai sus.

Sa incepem:
"Pai bine mai jegosule, cu casca bluetooth in ureche prin supermarket de iti vine sa il indrumi direct spre raionul de uleiuri si acesorii auto pe micutul Robocop, pentru lubrifiere, sau spre raionul de ologi, cand ai venit tu la cumparaturi ca is reduceri unde iti era atitudinea de patron pupat in cur si care nu stie sa scrie. Ai venit sa mananci mai ieftin, sa iti iei si tu un detector de radar la promotie, ca ai auzit ca e mare smecherie cu el, dar cum esti suspicios din fire, ca deeee, hotului de hot ii e frica, ai cerut sa-ti fie incercat. Cam cum te-ai gandit, Niculae la asa ceva ??? Sa cheme un echipaj de la rutiera complet echipat? Se aprinde ledul mic, functioneaza? De ce nu Baraie? Gandeste? Sau te chinuiwe talentul incercand sa compui o cerere ca cea de mai sus?? Sa refvenim totusi, ai venit ca erau reduceri. Te puteai duce la reprezentanta, la un pret mai mare, unde nu se inghesuie lumea. Sa stai lejer bagabontule. Dar ai venit aici ca mai ieftin. Si mai aglomerat. Si nu iti spune nimeni ca nu o sa existe timpi de asteptare. Sau mai putini decenti. Mai apoi cand ceri o indrumare nu o faci ca si cum ii zici la mata aia care isi merita soarta ca daca iti dadea peste degete cand erai mic sa inveti sa scrii poate se prindea si de tine o carte, nu nu Asu de Pica, de Bune Maniere, sau un elementar ghid de conversatie. Si nu, tonul meu placut si calm e autocontrolat si obligatoriu,nu e expresia slugarniciei fata de cei care iti dau de mancare asa cum faci tu. Nu nesimtitule, e un cod de conduita pe care am acceptat sa il respect si pe care il respect din devotament pentru meseria mea pe care o iubesc. Si nu e semn de slabiciune. Eu stiu sa vorbesc pentru ca m-am antrenat pentru asta, pentru asta sunt platit sa vorbesc si sa conving. Si o fac zi de zi. Dar tot am grija sa imi controlez discursul chiar si cand sunt nervos. tu nu stii nici sa scrii. Asa ca intelege dobitocule, ca nu ai in fata un om pe care il platesti tu asa cum ai impresia. Ai un om care este platit pentru calitatile lui. ce platesti tu sunt servicii de care ai nevoie si ai ales liber sa le achizitionezi. De aici. Unde se asteapta ca tocmai de-aia e mai ieftin. ca nu il mai platesc pe ala sa te astepte. Iti iei singur, si te bucuri de el. BOULE!
Si as putea continua, dar oricum nu se intelege nimic ca inca sunt nervos. Dar toate astea nu le-am putut spune din cauza unei legitimatii. Dar va veni vremea cand consecintele vor fi minime in ceeea ce ma priveste, si am sa va bag legitimatia aia pe gat !!!

Pentru prieteni

Astazi am fost sunat de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din totdeauna. Raspund la telefon, ma intreaba daca sunt ocupat si eu ii raspund din reflex "Nu, spune repede!" Apoi m-a cuprins rusinea. Vroia sa stam de vorba doar, lucru pe care l-am si facut pret de o ora mai apoi. Dar gestul il facusem deja. Si-am stat apoi sa ma gandesc ca probabil am devenit unu dintre cei mai rai prieteni pentru cei cu care am crescut si am facut atatea impreuna. Desi povestile intamplarilor cu ei le impartasesc tuturor, tocmai sa povestesc cu ei am "uitat". De fapt nu am uitat, dar mi se pare mie ca nu mai am timp. Cat de dobitoc pot fi. Tocmai cu ei nu am timp. E bine ca am timp sa dau indicatiile "nesimtitilor" (va urma un post doveditor in care voi evidentia, diferentia si critica aceasta categorie) la servici, e bine ca am timp sa vorbesc la telefon cu toate departamentele companiei unde lucrez pentru a prezenta un raport unui colaborator cu pretentii de sef cand l-as putea indruma sa si-l ia singur. De lucrurile care nu imi plac gasesc timp.
Nu am insa, timp sa imi sun prietenul cel mai bun in Anglia, nu am timp sa vorbesc prea mult cu parintii mei sau sunt prea ocupat sa dezbat pe indelete situatia sociala si politica cu prietenul Dietrich asa cum o faceam in anii trecuti, saptamani la rand pana la cele mai indecente ore din noapte. E adevarat ca distanta care ne desparte inevitabil schimba ceva intr-o prietenie.
Insa situatia nu imi place si tocmai de aceea m-am hotarat sa scriu acest post, ca un manifest pentru actiunile pe care am sa le intreprind pentru a pastra prietenia acestor oameni minunati, care sunt departe. Pentru ca intotdeauna am cautat sa urmez indeaproape ceea ce tatal meu mi-a spus cand eram mic: "Familia si prietenii sunt cei mai importanti! Ai grija de ei!"
Si pentru ca s-ar gasi si timp, doar ca nu imi place s-o recunosc atunci cand sunt mustrat pentru delasarea mea.

P.S.: Poza asta mi-a adus aminte de o perioada a copilariei mele in care prietenul meu Erik ma ajuta sa invat sa ma dau pe o bicicleta mare. Avea o "semicursiera" (ce cuvinte aveam, imi provoaca un fior amintindu-mi de ele) grea, zici ca era pamant, si el statea la etaju' 7 si eu aveam 20 KG ud. Si ma trezeam la 7 dimineata ca eram entuziasmat, si incepeam sa urlu prin fata blocului, ca interfon la Lupeni prin anii '90 era echivalentul iPhone-ului intr-o colonie de asistati social, si tipam vreo 10 minute timp in care se mai revolta si cate un vecin. Intr-un tarziu dupa ce raguseam si ma durea gatu' de la atat privit in sus, se deschidea si geamu' la etaju' 7. "- Ce-i mah?" "- Erik imi aduci bicicleta?". Si nu-mi aduc aminte sa nu mi-o fi adus vreodata. Si ma dadeam cu bicicleta pana se trezea el de tot. Si venea si el sa ne plimbam, iar pe la pranz mergeam la masa si ascundeam bicicleta in scara, mancam in graba de frica sa nu mi-o fure si dupa inca vreo doua ore de pedalat trebui sa ne intoarcem sa o reparam. Venea seara mergeam in casa si el cara pe rand doua biciclete pana la etaju' 7. Si eu sa nu am "timp" sa dau un telefon??

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

O promisiune electorala in sfarsit indeplinita

Am inteles in sfarsit de ce Basescu e cel mai iubit dintre politicieni. E singurul care si-a respectat o promisiune electorala inca de cand a promis-o si de ani buni continua sa o respecte. De fapt urmarind strategia de campanie din 2004, dar mai ales sloganul campaniei " Sa traiti bine!" ne dam seama ca aceasta sintagma a fost prima parte a mesajului basescian enuntat pe ProTv in 1996.
-"Sa traiti bine!"
-"MUIE, ti-am spus!"
Cam asa vad eu manifestarea politica a lui Base. Vorba lui Marin Preda care citea un poster afisat in Bucuresti despre o intrunire a comunistilor pe vremea aceea aflati la inceputuri in cautare de membrii: "'ti-ai dracu' sa fiti!'

miercuri, 14 ianuarie 2009

Noroc bun, Capitane!

Noaptea trecuta am aflat ca Mirel Radoi va pleca de la Steaua la Al Hilal. Stelistul din mine priveste plecarea lui Radoi cu parere de rau, desi in ultima vreme si el a reusit sa fie murdarit de mizeria improscata de Becali. Insa nu voi vorbi despre ce a facut rau, nu voi judeca transferul lui. Prin acest post voi aduce tributul meu de respect pentru ceea ce a facut Radoi pentru echipa mea preferata. Asa imi voi aminti de Radoi intotdeauna, desi nu voi uita nici ce facut urat, prost sau rau. Dar va ramane jucatorul care a contribuit la ceea mai frumoasa noapte de fotbal din viata mea: Steaua- Valencia. Pentru spiritul lui de luptator, capacitatea de sacrificiu si lucrurile frumoase pe care le-a facut pentru Steaua, doar respect. Acesta va fi Radoi de care imi voi aminti mereu.

marți, 13 ianuarie 2009

"La prietenul meu, Ceausescu"

Sunt un mare amator de povesti, istorii, legende. Intotdeauna mi-au placut, asa ca m-am hotarat ca din cand in cand sa public aici pe cele care m-au impresionat. Am inceput cu cea a Zarazei. Povestea pe care o scriu acum s-a petrecut, sursele care m-au informat fiind unele de incredere, pe care insa nu le voi divulga.
"Prin anii 1970-1971 eram student la Institutul de Mine din Petrosani in anul I. Eram tanar, tocmai terminasem liceul la seral si lucram in mina de vreo 3 ani de zile. Repartitia pe grupe mi-a oferit sansa de a avea un coleg de culoare. Curiozitatea si mai ales un soi de dorinta de schimb cultural care la acea vreme ne era strict interzis m-a determinat sa caut sa leg o relatie de prietenie cu el. Intalnindu-ne in fiecare zi la facultate, schimbam saluturi din cap, pana intr-o zi cand mi-a spus intr-o romana cu accent francez "- Salut F.! Ce faci mai?". Imi era rusine, datorita sistemului, prostiei, complexelor la scoala pe el nu il strigau niciodata pe nume. De fapt numele il stiam de pe lista afisata pe perete a grupei, dar nu-i stiam prenumele. In plus nu ii daduse nimeni niciodata cuvantul sau sa-l intrebe cineva ceva. Unora le era teama, altora nu prea le oferea un sentiment de confort prezenta lui "-Am o maimuta in grupa!"auzisem in primele zile de facultate. Totusi i-am raspuns "- Salut, bine fac. Am venit la scoala. N-am stiut ca vb romaneste!?". "Vorbesc cat am putut invata in 6 luni de zile. Limba romana e destul de grea, chiar daca se apropie de franceza."
Am facut cunostiinta. Il chema Marien nGouabi. Pe langa senzatia de luxatie a limbii, numele nu imi spunea mare lucru, dar l-am notat pe o carte de poezii a lui Eminescu, din seria eminesciana. Din aceea zi am inceput sa petrecem din ce in ce mai mult timp impreuna. Intr-o seara l-am invitat la caminul de nefamilisti unde locuiam si impreuna cu alti prieteni de-ai mei am inceput sa bem tuica. S-a simtit bine, limba i s-a dezmortit si am povestit pana in zori cand am plecat la munca, lucru ce i-a starnit interesul afland astfel ca lucrez in mina. Am aflat ca e din Congo-Brazzaville si ca a venit la facultate dupa ce terminase o facultate in Franta la Paris. Dupa aproximativ o saptamana m-a rugat sa-l ajut sa intre in mina unde lucrez eu. Am rezolvat, iar la iesire a fost extrem de incantat spundu-ne tuturor: "Acum sunteti toti ca mine, nu ne mai deosebeste culoarea."
Ne-am imprietenit bine, el a mers inainte de Anul Nou in Congo, iar cand s-a intors m-a intrebat daca vreau un lant de aur. A fost inceputul unei periode in care banii pe care ii castigam la mina isi gaseau in sfarsit o trebuinta serioasa. El putea intra in tara cu bijuterii cate putea purta pe el. Nu il intreba nimeni nimic. Am aflat apoi si de ce.
In sesiunea urmatoare aveam un examen extrem de greu la matematica. Nu era atat de greu examenul, cat il facea atitudinea si dorinta de afirmare a unui tanar profesor, infumurat care inca mai preda la Institut si astazi, probabil fiind printre cei mai batrani dintre cei care predau acolo. Sigur e singurul ramas de pe vremea cand am facut eu facultatea. Eu ma descurcam foarte bine la matematica, imi placea, iar pe Marien nu parea sa-l intereseze mai deloc matematica mai ales ca nu prea era bagat in seama. Asa ca ne facusem un obicei de a ne petrece cursul de matematica la restaurantul foarte in voga la vremea aceea "CINA". Numai ca manevra aceasta ne transformase in tintele tovarasului profesor.
Vine examenul, ma descurc si asteptam rezultatele.Pe atunci dupa examen ramaneam cu totii in sala, iar profesorul corecta si anunta nota, avand posibilitatea de a pune si unele intrebari sau chiar de a da spre rezolvare unele exercitii. Exigenta maxima, cei drept combinata cu corectitudine, reusind astfel sa iau si eu nota de trecere. Surpriza s-a produs cand a fost anuntata nota lui Marien. Cu sudori pe frunte si nervi abia stapaniti profesorul anunta nota lui: 10. Un murmur in sala, urmata de balbaiala profesorului care nu stia nici macar cum sa i se adreseze, nu mai vorbise cu el niciodata. Il invita mai mult gimnastic la tabla, unde ii scrie un exercitiu. Nu aveam habar de unde sa culeg tipul acestui exercitiu. Marien apuca creta multumindu-i tovarasului, si se apuca de rezolvat exercitiul. Dupa cateva minute, manjit cu creta pe pullover se intoarce si ii inmaneaza creta profesorului anunatandu-l ca terminat. Starea de nervozitate a tovarasului se transforma in perplexitate. Isi face curaj si il intreaba pe Marien: " De unde ai stiut sa rezolvi asa ceva, exercitiul acesta l-ai rezolvat cu ajutorul unei metode pe care o sa v-o predau abia semestrul viitor?" Marien i se adreseaza cu calm in aceasi romana cu accent care il facea sa para nesigur si cand cerea un pahar cu apa:" Unde ai terminat Facultatea de Matematica?" Tovarasul: " La Universitatea Bucuresti!" Marien: "Eu am terminat-o la Paris, banuiam eu ca nu am fost colegi, altfel m-ai fi fi cunoscut!" Nu a fost nevoie sa mai vina la matematica niciodata. Doar venea dadea examenul si pleca inainte sa astepte corectare lucrarii. Negresit avea 10.
Din discutiile de dupa examen, am aflat ca facuse Facultatea de Matematica in Franta deoarece era pasionat de matematica, tot atunci am aflat ca era fiul presedintelui Republicii Congo Brazzaville, mai tarziu am aflat ca tatal lui era un dictator in toata regula. Tot el mi-a marturisit ca tatal lui era de fapt motivul pentru care ajunsese in Romania la Petrosani. Tatal sau dorea ca fiul sa-i urmeze la sefia statului, un stat in care principala bogatie este petrolul si minele de diamant si carbune. Dupa terminarea facultatii a plecat in Congo si nu am mai auzit de el niciodata Doar in 1977 Ceausescu intr-un discurs interminabil anunta in momentul in care ajunge la capitolul politica externa, ca presedintele Republicii Congo a murit. Dupa revolutie am aflat ca fusese asasinat in 1977.
La momentul ala, ramasesem impresionat cat de simplu il descrisese Mariene pe Ceausescu, asa cum ii spusese tatal sau: " Te trimit in Romania, acum ca ti-ai satisfacut pasiunea cu matematica, acolo o sa inveti despre mine si cand o sa fie momentul vei conduce tara. Te trimit la prietenul meu, Ceausescu!"

luni, 12 ianuarie 2009

Tolea, arunca-i pe toti!

Scopul postului acesta este de a arata celor care au capacitatea de a vedea cam care este nivelul lumii reale in care traim.Lumea aia care ii face rating OTV-ului. In paralel propun sa creem o lista cu cei pe care am dori sa-i aruncam la gunoi. Cu rugamintea de a face o lista cat mai detaliata (Nume, prenume, motiv, descriere pe scurt, sefi, iubite, foste iubite, fosti iubiti ai iubitelor, militianul din intersectie, oricine), va urez selectie placuta. 

P.S.: Minunata dilema lui Diaconescu " De unde o fi luat tomberonul?!?"
Am si eu una, de unde draq luam noi unu asa incapator?!?!

vineri, 9 ianuarie 2009

Povestea mea preferata a Zarazei

ZARAZA, cantecul nostru al tuturor, interpretat in mai toate perioadele si pe toate meleagurile. Imi propun sa fac un scurt rezumat a uneia dintre istoriile despre aparitia acestui cantec in Romania.

 El a fost interpretat de catre Cristian Vasile, care il denumea Zarada (in spaniola inseamna "minunata"), in localul "Vulpea Rosie" a carui succes enorm al vremii se datora tocmai talentului manifestat de Cristian Vasile. Cristian Vasile era totusi ceva mai mult decat un cantaret de carciuma, el lucra cu case de muzica celebre pe vremea aceea "Columbia", "Pathe Marconi", case pe care le si reprezenta in Romania. Tocmai acest succes al lui Cristian Vasile a starnit invidia unui alt cantaret cunoscut al vremii care canta intr-un alt local prosper "Ingerasul". Acest tigan nascut intr-o familie de lautari pe numele lui Marin Teodorescu (cunoscut dupa porecla "Zavaidoc", porecla primita pe front de la comandantul Traian Mosoiu in subordinea caruia s-a aflat in timpul Primului Razboi Mondial), era mai batran decat Cristian Vasile si se afla cam la apusul carierei. Extrem de suparat pe succesul lui Vasile cu noua piesa, a carui farmec era reprezentat de faptul ca evoca un personaj real, frumoasa iubita a lui Vasile, amintita de unele surse  ca o tigancusa florareasa, de altele ca una dintre curtezanele Micului Paris,Zavaidoc decide sa-si foloseasca influenta in randul bandelor de borfasi din Bucuresti pentru a-l ucide pe Cristian Vasile. El se adreseaza lui Berila, probabil cel mai fioros bandit al anilor '30. Berila pe langa faptul ca era extrem de crud (a ucis intr-o noapte 7 oameni doar pentru maruntis) ii placea foarte mult publicitatea, presa vremii valorificand tiraje intregi prezentand crimele lui Berila. In ciuda firii lui, Berila isi da seama ca uciderea lui Cristian Vasile ar fi totusi o palarie prea mare chiar si pentru un criminal ca el si ca un astfel de gest l-ar putea ascunde pentru multa vreme.Legenda spune ca Berila i-ar fi spus lui Zavaidoc ca nu-l ucide pe Vasile deoarece si lui ii place melodia "Zaraza". Totusi cei doi se inteleg sa o ucida de iubita si muza lui Cristian Vasile, pe Zaraza. Astfel Berila, o urmareste pe frumoasa tigancusa intr-o noapte in care aceasta iesise sa-i cumpere tigari iubitului ei, si ii taie gatul lasand-o intr-o balta de sange. La auzirea vestii Vasile se duce in " Vulpea Rosie" unde bea cumplit si cuprins de durere musca dintr-o masa atat de puternic incat urmele dintilor sai au reprezentat punct de pelerinaj mult timp pentru curiosii vremii. Din dragostea pe care i-o purta Zarazei, Vasile fura urna cu cenusa iubitei sale de la Crematoriu, se inchide in casa si timp de mai multe luni manaca cu lingurita cenusa acesteia. Dupa ultima lingura de cenusa incearca sa se sinucida cu terebentina, dar nu reuseste decat sa-si arda coardele vocale, nemaiputand astfel sa cante niciodata. Zavaidoc a murit la scurt timp dupa moartea Zarazei, de cancer. Cristian Vasile a murit la Sibiu in 1974. Se spune ca  inainte sa ajungala Sibiu a lucrat ca masinist (tragea in fiecare seara cortina) la un teatru din Piatra Neamt. Cei de la teatru il prezentau ca fiind Cristian Vasile "faimos la vremea lui".

Aceasta este povestea mea preferata despre Zaraza, Desi cunosc existenta si a altor variante. Nu aceasta poveste sau altele va duce mai departe istoria Zarazei, ci cantecul iubirii interpretat pe vremuri la "Vulpea Rosie" de Cristian Vasile.

miercuri, 7 ianuarie 2009

Sa ne scuipam intre ochi sau sa ne pupam pe gura?!?

Titlul e dezgustator nu neaparat ca si constructie literara, cat pentru efectul vizual pe care il produce. Stiu, va e greata dar, trairea asta o am si eu cand ma uit spre CLASA CONDUCATOARE. Mai jos o sa va prezint cateva dintre decalaratiile celor implicati in casatoria asta din interes, citate din presa vremii si culese de Puiu Hasotti pentru expunerea de pe 22 decembrie 2008:
24 august 2006. Mircea Geoană despre Partidul Democrat: "sunt o gaşcă de turnători şi de hoţi, au luat toate apucăturile noastre şi le-au perfecţionat. campionii moralităţii s-au dovedit a fi, în cele din urmă, nişte turnători jegoşi."
Mircea Geoană, 25 august 2005: "Băsescu este un om al trecutului, s-a format în perioada comunistă, are reflexe comuniste şi este legat de fostele structuri ale statului totalitar."
Mircea Geoană, 18 noiembrie 2006: "Traian Băsescu nu este un model, spune că dacă ai o blondă şi un şpriţ eşti un lider autentic. Nu acesta este modelul. Ţara are nevoie de alternativă. Să n-o lăsăm pe mâna unei democraţii de tip sovietic, cum vrea Traian Băsescu."
24 noiembrie 2006, Mircea Geoană: "Dacă-l scoţi pe Băsescu din PD, şi-l vom scoate, rămâne un partid de mormoloci. Parcă-l văd pe Traian Băsescu undeva la Cotroceni, între îndeletniciri mai voluptoase şi îndeletniciri mai lichide, dar având un singur plan în cap, cum să acapareze întreaga putere prin distrugerea PSD."
17 decembrie 2006, Victor Ponta: "În orice societate democratică, domnul Boc şi cei de la SNLO ar trebui să fie în închisoare mâine dimineaţă."
Traian Băsescu despre Mircea Geoană: "Nu vorbeşte el, el este doar trompeta şefului real al PSD, Ion Iliescu". Replica lui Mircea Geoană, 20 decembrie 2006: "Traian Băsescu este de fapt dirijorul unui cor de trompetişti, majorete şi tromboane pe care l-a grupat în Partidul Democrat."
Videanu, 29 ianuarie 2006: "Geoană riscă să devină ariciul-pogonici al politicii româneşti." (Râsete.) Nu-i de râs!
5 februarie 2006, Traian Băsescu: "Pe domnul Geoană l-a etichetat domnul Iliescu ca fiind...", mi-e ruşine s-o spun, "..a fost indulgent.
12 aprilie 2007, Mircea Geoană: "PD este un partid nereformat, corupt, fără lider, fără ideologie, un partid oportunist, care încearcă să pescuiască în ape tulburi". Parcă ar avea dreptate!
Radu Mazăre, despre Traian Bălsescu: "Daţi-l jos, că ne-am săturat de nebunul ăsta!"
Vlanghelie: "Videanu este un matur infractor obraznic."
Mircea Geoană: "Băsescu ar trebui să se facă exorcist şi să înceapă chiar cu el."
12 mai, Vasile Blaga: "Sforarul şef al PSD, Viorel Hrebenciuc, devenit strategul Coaliţiei anti-Băsescu, reacţionează precum guzganii când simt că vasul se scufundă."
13 mai 2007. Geoană către Băsescu: "Dacă Ion Iliescu este oligarh, dumneata eşti capul mafiei din România".
15 decembrie 2007. Emil Boc: "Prin crearea PD-L, vom reuşi să guvernăm România, sigur putem fi primii în competiţia politică, dar nu mai e suficient. Împreună în PD-L vom fi învingători şi vom guverna România fără soluţii imorale şi fără UDMR." Pentru colegii de la UDMR!
Vanghelie: "Traian Băsescu este un fel de errol flynn fără plete care se luptă cu duşmani imaginari".
19 mai 2006. "Traian Băsescu este, pe lângă prost, perfect inutil pentru cei mulţi", a zis Mircea Geoană.
Domnul Emil Boc, 1 iunie 2006: "Am spus clar că nu voi pleca la Bucureşti pentru nici o funcţie, chiar dacă e de prim-ministru". (Aplauze.)Consecvent cu răzgândeala, cu altele!
Din nou Radu Mazăre. 11 iulie 2008. "Traian Băsescu pozează în cavaler al dreptăţii când de fapt e plin de bube râioase".
Mircea Geoană, 21 noiembrie 2008: "Traian Băsescu...", fiţi atenţi că este extraordinar de interesant, "...Traian Băsescu trimite emisari la partide, inclusiv la noi, la PSD, şi spune: ce-ar fi să intraţi voi, PSD, piua a doua într-un guvern PD-L, şi vă dăm câteva ministere şi în schimb să nu susţineţi un candidat la prezidenţialele din 2009".
Elena Udrea: "Eu mă întreb dacă cetăţenii acestei ţări...", 13 noiembrie, doamnă, "...eu mă întreb dacă cetăţenii acestei ţări nu s-au săturat să fie furaţi la infinit de Năstase, Mitrea, Vanghelie şi toată gaşca pesedistă". Aveţi grijă de poşeta Luis Vuitton!
Emil Boc, 16 iulie 2008: "Acest tip de guvernare îl pregăteşte PSD, cu lideri care pe de o parte fac orice le stă în putinţă numai să nu apară în justiţie, folosind ca exemplu pe Adrian Năstase, cu lideri ca Mircea Geoană, care votează în pur stil stalinist rezoluţii juridice de începere a urmăririi penale împotriva adversarilor politici."
Nu e minunata tara in care traim? Nu o spun cu regretul omului care vrea sa plece si sa nu mai auda de ea... O spun cu sentimentul de uimire ce ma incearca. Suntem chiar atat de credinciosi?? Se pare ca da la cat de repede s-au iertat si s-au impacat. Crestini politicienii nostri. Nu ma asteptam. Mai aveti vreo indoiala ca e pe bani?!?
Dar nu asta ma nemultumeste pe mine. Si ceilalti au fost pe bani. Si i-au facut. Si au uitat de tara. Dar macar vedeam ca ma aflu intr-o tara cu in care democratia se manifesta. Cu biletele lui Udrea, cu hahaitul lui Basescu, cu atitudinea de tantalau a lui Tariceanu. Dar lucrurile se miscau intr-un anumit sens. Unii furau si ceilalti urlau ca fura. Dar castigam mai mult, ai mei castigau mai mult si aveam sentimentul ca niciodata nu imi va fi frica sa ma manifest liber. Acum parca nu mai sunt la fel de sigur, cand pe 70% dintre conducatorii desemnati de noi sa ne conduca ii ustura buzele de la pupaturile administrate in dosul "Cotroceniului".
Inchei tot cu un citat:
" Şi aş vrea să vă rog, în mod colegial, să meditaţi asupra faptului că dacă 73% din Parlamentul României se va comporta ca Marea Adunare Naţională, atunci avem într-adevăr o problemă cu democraţia în România. pentru că nimic, eu nu cred cel puţin, nimic nu e garantat şi nimic nu e imposibil în istorie. Şi democraţia, cum s-a spus de atâtea ori, trebuie apărată în fiecare moment. "- Crin Antonescu