Din nou sub clopotul de sticla

Cand am plecat din Lupeni acum 4 ani pentru a veni la facultate lasam in urma lumea mea si ma indreptam alaturi de tatal meu spre marea incercare. Ciudat e ca, inca imi rasuna in urechi celebra replica a lui Ilie Moromete cand pleaca cu fiul sau pentru a-l duce pe acesta din urma la scoala: " Dar unde mergem noi mah, Niculae?". Asa simteam si eu atunci. Ce era in sufletul tatalui meu nu as putea spune. Si am ajuns in Cluj, am invatat sa traiesc singur, sa supravituiesc, sa ma imprietenesc, sa iubesc, sa muncesc. De aceea sunt atat de indragostit de orasul asta, deoarece el pentru mine e suma tuturor acestor trairi, sentimente, amintiri. E lumea mea. Si am inceput sa merg din ce in ce mai rar la Lupeni. Acum am intrat, cred intr-un ritm al mersului la ai mei:de Pasti si de Craciun...sau de Anu' Nou. Voi merge si anul asta de Anul Nou. Un alt revelion la Lupeni. Spiritul sarbatorilor il voi simti acolo. Voi simti magia iernii la Straja cand ma voi bucura de aerul curat, peisajele superbe si unde ma voi putea simti liber alunecand rapid pe partii cu zapada afanata. Va fi grozav....
Dar asta e fata de iarna, de sarbatoare a locurilor mele natale. Probabil ca iarna e singurul moment in care ti-ai dori sa locuiesti acolo. Probabil.... E cert insa ca lucrurile sunt mult mai complicate decat spoiala asta cu iz de feerie pe care iarna are darul de a o arunca pe fata Vaii Jiului si pe fata Lupeniului in special. Dincolo de ea... Raman copiii fara cultura, fara instruire pentru ca ori au ramas fara tati in accidentele din mina, fie parintii lor au fost prea inrobiti de patima alcoolului incat sa mai aibe timp sa-i educe. Vor ramane pustoaicele prea putin dezghetate incat sa poata refuza Opel-urile Kalibra, Seat Leon-urile, Ford Focus-urile Combi sau Volskwagen-urile Golf 4 cu numere cu I, cu E sau F si cu accentul de I sau S, frustrarile, spaimele si lipsurile celor prea obositi, batjocoriti de munca pe meleagurile cu I, cu E sau F si care vin spre a si le revarsa asupra celor ce au ramas acolo, la Lupeni. Raman oamenii inraiti de saracie, certaretii de la cozi, cozile micului oras, in ritmul vietii molcom al unei asezari de 25.000 de oameni. Vor ramane tigani, modele pentru copii, pustoaice si soferi de masini inmatriculate cu I, E sau F. Raman saluturile dese pe strada, distantele ce imi par scurte oriunde m-ai trimite. Ramane uimirea fata de valoare preturilor din baruri, cafenele, cinema. Uimirea nu vine ca urmare a spiritului meu parvenitpe care nu il am si nu il manifest(daca e altfel impuscati-ma va rog, cu sange rece ca o merit). Vine din obisnuinta preturilor mari de care ma lovesc zi de zi. Cand merg acasa ma simt in pizzeria orasului (retineti, e la singular) ca intr-un imens outlet cu lichidare de stoc la Quatro- Stagioni si Cola la 0,25l. Raman toate astea. Nimic nu s-a schimbat. E un urias clopot de sticla, ce izoleaza totul de schimbarile in bine din exterior si ii sufoca usor, usor pe cei dinauntrul lui. Doar iarna il decoreaza cu frumoase flori de gheata.

Va plange el, dar cat vom plange noi !?!

Inca de la primul post pe acest blog am evitat sa postez ceva despre politica. Nu vroiam. Politica am inteles-o eu ca pe ceva ce aproape ca esti obligat sa o faci,exemplu perfect sunt cei care o fac indiferent ca se pricep sau nu. Si nu am inteles-o naiv in stilul Petre Roman, pe care il apreciez la modul deosebit pentru ca a demonstrat ca este un om de valoare, dar nu neaparat un bun politician. Roman spunea nu demult ca "politica e arta nu cearta". Si am vrut sa cred. Suna bine, dar in scurt timp am reusit sa inteleg ca sintagma se baza doar pe rima brutala pe care o face.Era doar o constructie fonetica. Politica e cu totul altceva. Doar ca am devenit cu timpul pasionat de politica.
Aseara insa, pentru prima oara am regretat ca aveam habar pe ce lume traiesc si ca in linii mari puteam sa-mi fac singur o idee despre ce se intampla intre cei care ne conduc tara. Mi-as fi dorit sa fiu prost, sa-i cred si sa nu vad mai departe de ceea ce imi spuneau ei. Asa mi-as fi dorit sa fiu. Un visator care isi imagineaza ca totul va merge bine acum, ca in spiritul de sacrificiu trezit brusc in animalele politice autohtone care pana deunazi nu aveau nici o problema in a se arata unii pe ceilalti cu degetul si de a-si adresa cele mai pestrite adjective insotite intotdeuna cu trimiteri spre categoriile condamnabile ale societatii(oligarhi, slugi, mafioti, mateloti), au gasit puterea de ierta si de a se intelege intr-o relatie de profund respect democratic pentru binele natiunii, pentru ca nu-i asa urmeaza un an greu "vine criza" si doar asa se putea salva Romania.
Dar, nu s-a intamplat sa cred, sa sper sa nu cunosc. Am inteles atat cat pot si poate cat vreau eu, am auzit, dar nu am crezut, in ceea ce priveste speranta, pot spera doar sa scap cu bine.
Ce am inteles eu:
" Am inteles ca PSD, dupa disperarea celor 4 ani in care au avut de platit datorii mari pentru infrangerea neasteptata pe care au suferit-o in 2004, si care vanturati de-a lungul celor 4 ani de toata lumea, tocmai pentru ca parte a creditorilor lor au nutrit sentimente de furie pentru ca nu li se putea inapoia investititia si au renuntat sa-i mai tina in brate, nemultumiti de bruma de castiguri care le-au smuls in urma colaborarii cu PNL din ultimii doi ani, au decis ca trebuie sa intre la Guvernare pentru ca altfel criza care vine, risca sa-i ocoleasca pe bogatii lor (pentru ca asa se intampla, criza ii va lovi violent pe cei saraci, dar bogatiilor, chiar daca ii va afecta, le va oferi oportunitati pentru ca ei vor putea cumpara ce altii nu au reusit sa tina in viata la super discount-uri).
Pe de alta parte PD- L, aveau aproximativ aceasi problema, bogatii lor avusesera incredere in Jucator si acceptasera sa iasa de la guvernare pentru ca li se promisese o guvernare puternica singuri. Ei erau probabil mai disperati, pentru ca bogatii lor sunt mai rai.
Am spus-o, nu am inteles politica naiv, cunosc despre aceste stari ale lucrurilor, nu as putea spune chiar  ca nu ma deranjeaza, dar lea-am inteles. Facute aceste smecherii cu cap le vad uneori utile.Pentru ca au darul de a grabi lucrurile chiar daca pretul e mai mare(ex: costa 70000 de euro Loganul Politiei, dar macar e peste tot, iti face alta impresie, sau au schimbat licitatiile de zeci de ori pana a iesit bine, dar lucrarile au inceput si trag speranta ca voi merge vreodata pe autostrada Transilvania)
Sper sa fiu inteles, sunt exemplul omului foarte realist: oricum din banii publici("banii mei") se servesc toti care cum vor, oricum se vor gasi smecheri indeajuns de abili sa mi fure, macar asa ii castiga la "licitatii" si macar stiu ca se vor chinui sa spoiasca o strada, un parc un spital, e mai mult decat nimic.
Revenind la subiectul Monstruasei Coalitii, nu am fost deranjat de perspectiva imbogatirii sustinatorilor PSD-isti sau PD-isti, mai simplu FSN-isti. Am fost deranjat ca se va intalni spiritul conspirationist al PSD cu murdaria caracterului lui Traian Basescu. Asta ma inspaimanta nu doar ma deranjeaza. Imi e chiar frica. De mai multa vreme tot canta despre republica prezidentiala. Acum e mai aproape ca niciodata de o avea.
Ce se va intampla in opinia mea:
Dupa ce a scos principalul partid care ii putea opune un candidat serios la Presedentie, Traian Basescu va castiga sigur si foarte usor alegerile de la anu'. Va avea apoi 5 ani in care va avea timp sa se gandeasca ce ar trebui sa faca pentru a putea pastra puterea adevarata(aceea pe care o primesti la nivel inalt) si dupa cei 5 ani sau cine stie pentru totdeauna.
Pana la anul atat clientela PSD cat si cea PDL isi vor umple buzunarele. Doar ca tupeul lui Basescu va scoate la iveala mizeria pe care au facut-o doar PSD-istii.
Si va plange, si va spune cum a fost nevoit el sa accepte aceasta alianta, pentru ca Romania se afla in criza si ca el s-a gandit doar la binele tarii, cum nu a avut alta solutie ca doar ei s-au inteles. Si cum stia el de abuzuri si de furturi sau cum nu stia dar tocmai a aflat, si mirat ca o fecioara s-a hotarat sa urle de durerea poporului roman jefuit pentru a nu stiu cata oara.
Si ne va propune ca pentru a evita aceste intamplari sa facem o scurta modificare a constitutie si o si mai neinsemnata modificare a statutului Republicii. Sa-i dam lui voie sa se razboiasca cu nemernicii si sa sangereze el pe altarul neamului romanesc. Sa ne transformam in Republica Prezidentiala. Si dupa 5 ani in dictatura... sau daca nu se va putea chiar asa, la ceremonia de investitura a urmatorului presedinte dupa Basescu, Corsarul sa se adreseze noului presedinte ce va fi atunci, dupa modelul Putin " Cat de tare te-ar deranja sa cobori tu acum de pe scena ca sa inteleaga toata lumea cine e la PUTERE?"
Si dupa plansul lui Basescu va mai fi cine sa planga si sa se opuna? Se vor auzi oare zvarcorlirile din morminte a celor care au murit in '89? Sau bocetele sfasietoare a celor ramasi dupa '89? Sau suspinele inabusite ale celor multi de la cozile la carne, lapte, oua?
Sper doar ca pana atunci sa nu ma indobitocesc si sa inteleg si atunci cum am inteles aseara. Sa pot sa ma decid din timp: Daca sa plang sau nu?"
Parerile exprimate mai sus sunt cu titlu de ganduri, framantari, reactii, care desi autentice si asumate nu au fost supuse unei analize prea atente. Sunt bune pentru a putea reflecta, analiza naste idei. Sunt bune pentru a ne face vigilenti. Sunt bune pentru a ne atentiona. Pe mine m-au mahnit doar....