" Cand eram mic eram precoce: aveam mintea ca si acum!"

"Cumpar functie Ministru Comunicatiilor si Societatii Informationale. Persoana cu vasta experienta profesionala si politica. Absolvent al Academiei de Stiinte Economice, actualmente liceean. Rog ofertantii sa ma contacteze pana la sfarsitul anului scolar 2008- 2009, pentru a ma putea lauda cu realizarile mele in cadrul Careului de la finele clasei a 11-a B. Ofer Pret bun."

Se observa?!!? Si mie imi curg mucii pe langa lingaii de Miscoiu si Schafir sa ma treaca un kkt de examen. Si asta face facultatea si dupa aia liceul. Sau inca o data liceul nush!!! E minunat.
P. S.: Curios, am intrebat in stanga in dreapta si am cautat. Se poate asa ceva? Sa faci Facultatea si apoi Liceul. Mi s-a raspuns ca pe vremea aceea, smechereste, se putea. Nu stiu daca si cazul domnului ministru e acelasi. Eu sper sa nu fie si sa fie o greseala. Dar ca dovada in caz ca se va gasi vreodata vreo explicatie va prezint un material ca dovada. In caz ca ne mai canta ala mult cu Republica lui Prezidentiala, cei care intelegem ce se intampla sa-i dam peste bot.
Soţii Emil şi Maria Bobu par a fi în ultima vreme cele mai apropiate persoane din anturajul "tova­răşilor" Nicolae si Elena.Strungar în fier, Emil Bobu a lucrat în tinereţe la Atelierele CFR Nicolina din Iaşi. În 1949 a fost trimis, un an, la "şcoala ju­ridică" din Iaşi. Simultan făcea aceeaşi şcoală – nou înfiinţată şi la Bucureşti pentru pregătirea ca­drelor "noii justiţii populare" –, viitoarea sa soţie. Admisă pe baza a patru clase primare. Cu asemenea pregătire, Emil Bobu a fost numit consilier juridic principal în Ministerul Justiţiei, apoi procuror la Parchetul Militar Bucureşti şi procuror la Procuratura Generală a RPR (1950-1952). Cu patru clase şi anul de "şcoală juridică", Maria Bobu s-a instalat judecător. Amândoi au terminat apoi în mare viteză cursuri fără frecvenţă la Facultatea de Drept (ea în doi ani, el în trei). În 1989, Emil Bobu era secretar al CC al PCR (din 1982). Soţia, ministru al Justiţiei (din 1987). Nu se mai putea zice de-acum că singuri soţii Ceau­şescu încălcaseră dispoziţiile partidului din anii ’60 de-a nu mai aproba soţi şi soţii în funcţii de vârf.
Sa nu va mirati daca nu este o greseala, desi repet eu sper sa fie.