joi, 12 martie 2009

Un Premier si un Presedinte

In seara aceasta pentru prima oara am avut dovada unei manifestari a democratiei. Doi potentiali candidati pentru Presedentie isi disputa perioada preelectorala la televizor. Disputa transparenta, directa, adresata poporului. Amandoi imi plac. Amandoi au demonstrat ca pot face lucruri bune, civilizat, asa cum ar trebui sa se faca politica. Cu logica, folosind constructii puternic argumentate. Ce am vazut in seara aceasta?
Am vazut un Tariceanu acid, direct, agresiv. Mi-a placut. Asa ar trebui sa arate un candidat ce intelege contextul in care urmeaza sa se duca lupta pentru Prezidentiale.
Am vazut un Crin mai rezervat, hotarat sa evite polemicile si extrem de abil in eschiva, evitand elegant si lansand contraatacuri rapide, scurte si de control. Mi-a placut. A inteles ca atacurile vor veni ploaie, a demonstrat ca le poate evita si a dat o mica masura a fortei sale de a raspunde si ataca puternic. A inteles ca implicarea in clinciuri nu numai ca reduce spectacolul si oboseste ambii adverasri, dar poate genera un dublu Knock-Out, in cazul de fata ar fi cel al PNL. A evitat sa arunce vorbe grele, acuze presedintelui partidului pe care il reprezenta. E foarte greu sa ataci un presedinte fara sa arunci voluntar sau nu cu noroi in toata structura pe care o prezideaza. E mai simplu pentru un conducator sa indice un vinovat din interiorul constructiei pe care o conduce.
Am vazut un Tariceanu ce prezinta un program de campanie axat pe economie si bunastare. Nu mi-a placut. Si acum explic de ce nu mi-a placut: pentru ca un presedinte nu poate garanta ceea ce Tariceanu a sustinut ca va garanta in eventuala campanie pentru prezidentiale. Nu presedintele face economia, nu el are putere de decizie in aparatul de conducere a tarii. El reprezinta, consulta. Nu vrem un nou priceput in toate. Vrem un om care sa ne reprezinte cu onoare, sa vegheze si sa consulte paritle implicate in sistemul de relatii interne si internationale in care pluteste tara noastra.
Am vazut un Crin care a prezentat un plan de redobandire de catre populatiei a interesului pentru politica, considerand cheia succesului in alegeri tocmai electoratul care la ultimele alegeri a refuzat sa-si manifeste dreptul la vot. Mi-a placut. Pentru ca a dat dovada de interes pentru toti cei pe care poate ii va reprezenta, mai mult, a vorbit de incredere. A vorbit despre cum saracia nu e o virtute, e o belea, dar cum partidul liberal are ca fundament libertatea, nu banul. Cum partidul Liberal nu este un partid al bogatilor, ci este al tuturor celor ce isi doresc bogatia ca mobil al libertatii. Bogatie ca instrument in scopul libertatii. Aceea care ne este amenintata de intaiul Capitan al tarii acum.
Am vazut un Tariceanu puternic, increzator si ce inspira incredere. Mi-a placut. Exemple aplicate despre cum va reusi sa-i tina piept lui Basescu, despre cum cunoaste capcanele pe care presa Cotroceniului le intinde si cum se va feri de ele. A inspirat competenta, sinceritate, orientare.
Am vazut un Crin ce nu va putea accepta usor sa ofere un ajutor colegului de partid in cazul in care va pierde cursa de nominalizare in functia de candidat pentru Presedentia Romaniei. Nu mi-a placut. Pentru ca liberalismul in asta consta: libertate, competitivitate, colegialitate, fair- play. Asta face liberalismul iubit. Dar poate asta e parte a rautatii care parca i-a lipsit in seara asta lui Crin, si care slefuita si educata e foarte buna.
Concluzii ar mai fi, dar enuntarea lor ar face alegerea dintre cei doi si mai dificila. Frumoasa si eleganta, un exemplu a fost disputa celor doi, dincolo de afinitati si simpatii. Dincolo de interese si alegeri, ceva inedit si o dovada de manifestare a democratiei. Transparenta in a prezenta o stare de spirit inexistenta in alt partid. Puterea si curajul de a infrunta liderul partidului in fata, fara ascunzisuri, fara lovituri de cutit in spate. Va imaginati o astfel de lupta in alt partid ?!?. Pana la urma e normal. Am vorbit mai sus de esenta liberalismului. In seara aceasta a fost un exercitiu de exprimare al libertatii. Eu am ales, cel putin provizoriu. Avantajul il are Crin. Pentru ca imi doresc un Presedinte nu un Premier. Daca functia pentru care ar candida ei ar fi cea de sef al Guvernului fara indoiala, Tariceanu ar fi mai bun. Dar ca Presedinte imi doresc un om ca Antonescu. Pentru ca el ar fi un garant al pastrarii libertatii, al sistemului de guvernamant si un excelent reprezentant al Romaniei. Un adevarat Presedinte !

P.S.: Pozitia pe care am adoptat-o in acest post e una intentionat naiva.

2 comentarii:

Anonim spunea...

ii bate Zeus pe amandoi la un loc...

Vlad Florea spunea...

@ Anonim
Nu despre asta e vorba, daca ii bate sau nu-i bate. E vorba ca cei doi lideri liberali sunt dispusi sa duca o lupta dreapta cu Zeus. Si asta ma entuziasmeaza relativ. "Pentru ca raul sa triumfe e deajuns ca oamenii buni sa stea deoparte".