Si Negrul Poate Lumina ...

Astazi de dimineata am deschis calculatorul si am citit ca de obicei presa. Doar ca astazi a fost altfel decat rutina zilnica in care aflu cine s-a mai certat cu cine, cat de inculti sunt cei care ne conduc si cat de usor le este sa-si ceara scuze pentru asta, cu cat a visat Becali ca-l vinde pe Radoi sau ce mai zice matusa verisoarei bunicii din partea mamei lui Dani Otil despre relatia cu Raduleasca.
Pierduse CFR si nu aveam chef de citit declaratii care sa-mi alimenteze si mai tare stare de rau in care ma simteam, asa ca am sarit peste ziarele de sport. Deschid Jurnalul. Citesc primul articol si plec in bucatarie. Imi tiuie urechile sau cel putin asa imi pare. Am uitat ca a pierdut CFR, nu-i din cauza asta. Ma imbrac si plec la serviciu. Zgomotul din capul meu incepe sa se limpezeasca dar nu reusesc sa-mi dau seama ce se intampla. Ajung la serviciu si urmaresc stirile de la ora 13:00. Mi se ridica pielea pe mine, lacrimi imi apar in coltul ochilor si nu pot sa-i raspund intrebarii unui coleg. Imi inclestez maxilarul si imi strang pumnii ca intr-un pseudo- proces de imbuteliere. Asimilez ceva, invat o lectie pe care nu o voi uita niciodata. O lectie a carui manual este reprezentat de cel putin un mileniu de suferinta, umilinta, durere, munca, triumf, dorinta de supravietuire. Nu sunt sigur ce am invatat. Sa spun bun simt, pare putin si oricum nu cred ca imi lipsea in vreun fel, sa spun iubire pare kitchos putin profund. Nu-i gasesc o denumire, dar identific in vartejul de simtaminte ce imi cuprinde trupul, mintea, sufletul mandrie, cultura, iubire, bun simt toate astea generate de o victorie. Victoria obtinuta impotriva celor multi, rai, neghiobi, inculti sau doar nestiutori, nepasatori.
Imi lamuresc sunetul din urechi si imi apar imagini din cultura mea generala: de la clasica trasura cu minunata femeiusca pe banca din spate cu umbreluta deasupra capului sa o fereasca de soare, sarutata pe tenul sau alb neajuns de soare de partenerul ei de plimbare prin cultura de bumbac de pe proprietatea familiei si care impinge cu un bat un baietas negru cu hainele murdare nemultumita de modul in care acesta struneste caii, pana la scene infioratoare cu focuri in noapte si siluete albe in jurul cate unui streang, fluturandu-si cearceafurile taguite KKK.
Barack Hussein Obama este cel mai puternic om din lume. Si e negru... Si il inlocuieste pe un cocosat semi retardat care parca este intruchiparea stereotipului celor care i-au subjugat de secole pe negrii. E cu bun simt, de o cultura indiscutabila si este iubit de alegatori pentru integritatea sa.
Sa fie inceputul unei noi epoci. Unei noi ere.
Cei din generatia parintilor mei se intrebau ce faceau cand au auzit ca a fost asasinat J. F. Kennedy. Cei mai mari ca mine si cu care am copilarit eu se intrebau ce faceau cand au auzit ca a fost asasinat Kurt Cobain. Eu m-am gandit de multe ori ce faceam cand am auzit ca a murit 2Pac Shakur(puneam niste carioci intr-un penar cu roboti ca lunea urma sa incep cls a 4-a). Tot eu ma voi intreba peste numai cativa ani unde eram cand am auzit de World Trade Center la 11 Septembrie. Generatia de dupa mine cu siguranta ar trebui sa se intrebe ce faceau cand au aflat ca Obama a devenit presedinte.... Eu sigur stiu ce faceam...